marți, 24 noiembrie 2009

Povestea unui inger...


E o poveste pe care o poate trai orice copil..eu..tu..sau altul. De ce?..E o intrebare al carui raspuns nu-l va da nimeni. NICIODATA!...
Era un copil abandonat. Traise toata viata intr-un orfelinat. Nu-si cunostea parintii. Nu avea familie. Uneori si-o imagina pe mama. Era frumoasa, dar prea tanara. Mult prea tanara ca sa poata ingriji un copil. Familia ei era bogata, dar s-a opus ca mama sa pastreze copilul. Au fortat-o s-o abandoneze. Asa credea.Alteori si-l inchipuia pe tata. Si el frumos si tanar, dintr-o familie buna. N-a stiut niciodata de copil. Familia mamei nu i-a permis acesteia sa-i spuna. Asa credea. Plangea deseori. Lacrimile erau pentru ea ca o toxina a sufletului si dupa ce lacrimile curgeau, sufletul era foarte gol, dar mai usor. Nu avea prieteni, nu zambea. Nimeni n-o iubea si nu iubea pe nimeni. Vorbea putin si incet. Nu suporta sa se auda. Nu avea nimic de oferit si nu cerea nimanui nimic. Se simtea infranta, desi nu purtase nici un razboi. Era pierduta in lume, dezorientata, fara busola. Fara vise, fara asteptari, fara amintiri, fara speranta.Pe strada era frig, la fel ca in sufletul ei. Foamea devenise o povara. Mergea incet, ca un strain, ratacind. Incotro?...Te-ai gandit vreodata ca doarele nu straluceste la fel pentru toata lumea?..Sti cum este sa fii parasit?..Te-ai gandit vreodata la copiii din Romania care traiesc in orfelinate si in asezaminte sociale? Sti ca pentru multi soarele a incetat sa mai rasara?.... Copiii sunt o binecuvantare, iar bucuria si surasul unui copil sunt minuni. Insa mii de copii abandonati nu stiu ce inseamna sa se bucure, nici nu au ocazia sa zambeasca. Te-ai gandit vreodata ca o donatie din partea ta poate aduce multa bucurie unui suflet abandonat? Adu un zambet pe fata unui copil orfan, bucura-l cu lucrurile de care nu mai ai nevoie! E atat de simplu......

3 comentarii:

  1. Intr-adevar una din realele probleme din viata unui om. Din pacate, suntem prea preocupati de micile noastre neajunsuri, pentru ca sa le constientizam pe cele adevarate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu cum ar putea fi evitate abandonurile copiilor in spitale si pe strazi,dar e o intrebare buna,la care as vrea si eu un raspuns.Din pacate,in Romania nu il avem deocamdata. Doar daca fiecare dintre noi o va face cu cap si se va gandi la insemnatatea unui copil,doar atunci se va schimba ceva poate.

    RăspundețiȘtergere
  3. ai copiat cu nerusinare de aici http://www.ceimici.ro/articole/psihologia-copilului/traumele-copilului/copiii-abandonati-ai-societatii

    as putea sa dau site-ul in judecata. trebuia sa verifice hotii de articole.

    RăspundețiȘtergere