SOARTA COPIILOR NEDORITI

În ultimii 8 ani, în România au fost realizate mari progrese în domeniul protecţiei drepturilor copilului. Au fost create noi structuri instituţionale centrale şi locale. S-au dezvoltat servicii pentru copii şi familii în dificultate şi pentru prevenirea situaţiilor de risc.
În ciuda acestor realizări importante, România continuă să se confrunte cu problema abandonului copiilor, apărută şi acutizată cu mult înainte de 1990. Reformele - mai mult sau mai puţin reuşite - în sistemul de protecţie socială şi de asistenţă medicală, în general, şi de protecţie copilului, în special, nu au acţionat predilect în aceasta zonă, lăsând fenomenul să devină mai amplu şi mai complex.
Şi în anul 2004, copii nedoriţi sunt abandonaţi la naştere în maternităţi, în spitale/secţii de pediatrie, sau sunt “lăsaţi“ pentru creştere, de către parinţi, pentru perioade nedeterminate de timp, în aceste unităţi medicale.Astfel de evenimente sunt posibile, la o scară care permite etichetarea lor ca fenomen, atunci când lipsesc serviciile comunitare pentru prevenirea abandonului. De asemenea, consimţământul,toleranţa şi indiferenţa faţă de acest fenomen ale instituţiilor sau ale profesioniştilor care au responsabilităţi directe în protecţia copilului pot fi elemente determinante.
Abandonul copiilor în unităţi sanitare adună efecte dintre cele mai perverse care afectează dezvoltarea copilului într-o etapa considerată a fi cea mai importantă a vieţii sale.
Separarea copilului de mamă imediat după naştere sau la o vârstă mică, într-o unitate sanitară,îl expune pe perioade lungi, importante de timp, la o existenţă în care sunt ignorate nevoile sale de dezvoltare. Efectele se agravează atunci când copilul trece, prin multe locuri improprii dezvoltarii sale până la luarea unei măsuri temporare şi apoi stabile de protecţie.

Efectele abandonului asupra copilului

Indiferent de cauzele care au determinat o mamă să-si abandoneze copilul, consecinţele sunt similare:
1. Copilul este privat de cele mai elementare drepturi prevăzute prin Lege (de a avea un nume, cetăţenie, dreptul la dragoste şi ocrotire în cadrul unei familii). De multe ori copiii abandonaţi în maternitate nu primesc nici un nume şi nici cetăţenie. Aceşti copii nu există teoretic. Ei sunt fără indentitate şi nu pot primi actele necesare nici după vîrsta de 18 ani. Mai mult decat atat: nicio instituţie de îngrijire nu poate suplini mediul familial, afecţiunea şi ocrotirea părintească. Instituţiile, indiferent de calitatea îngrijirii nu pot elimina efectele negative asupra copilului. S-ar părea că aceşti copii au ce mînca, au unde dormi, iarna este cald, au toate lucrurile necesare, dar totuşi ei nu au ceea ce este mai important pentru un copil: afecţiunea şi dragostea părintească. Efectele negative create au amprente pentru toată viaţa, fiecare copil nu este privit în mod aparte, ci ca o colectivitate, ei fiind mai mulţi copii, astfel încît, copilul nu se poate pricepe pe el însuşi chiar ca personalitate.
2. Copiii insituţionalizaţi, la vîrste foarte mici pot avea întîrzieri în dezvoltarea socială. fizică, emoţională şi prezintă un risc crescut de îmbolnăvire. Îngrijirea în instituţie poate afecta abilitatea copilului de a trece cu uşurinţă peste stadiile fireşti de dezvoltare ale vieţii şi de cele mai multe ori există întarzieri în dezvoltarea acestor etape. La vîrsta de 3 ani, cand apare conştiinţa de sine, copilul pricepe şi faptul că nu este al nimănui, ceea ce pentru el devine o stare dureroasă mai ales nesimţind acea afectivitate sau relaţie de ataşament necesare la acestă vîrstă.
3. Copiii abandonati prezintă aptitudini motorii şi de socializare redusă şi întîrzieri în funcţionarea intelectuală şi logică, dificultăţi de învăţare, citesc cu greu, , prezintă dificultăţi cînd sunt puşi în situaţia de a lua o decizie, etc. Pe de altă parte se constată impulsivitate, delincvenţă, comportament agresiv sau anti-social. Sindromul copilului abandonat mai presupune modificări serioase de dispoziţie, frică, depresie, sunt rezervaţi şi reci, au sentimene de culpabilitate considerînd că ei sunt vina şi cauza esenţială a abandonului lor.”
Acestea sunt doar cîteva dintre efectele abandonului care se resfrîng asupra copilului. Dragi cititori, vreau să vă întreb, cît de stupid şi cît de greu v-aţi simţit atunci cînd aţi fost trădat de cineva, atunci cînd aţi fost părăsit sau cînd aţi pierdut persoana dragă? Dificil, aşa e? Şi totuşi acele sentimente nu se compară cu ceea ce simte un copil micuţ al nimănui.

Povestea unui inger...

E o poveste pe care o poate trai orice copil..eu..tu..sau altul. De ce?..E o intrebare al carui raspuns nu-l va da nimeni. NICIODATA!...
Era un copil abandonat. Traise toata viata intr-un orfelinat. Nu-si cunostea parintii. Nu avea familie. Uneori si-o imagina pe mama. Era frumoasa, dar prea tanara. Mult prea tanara ca sa poata ingriji un copil. Familia ei era bogata, dar s-a opus ca mama sa pastreze copilul. Au fortat-o s-o abandoneze. Asa credea.Alteori si-l inchipuia pe tata. Si el frumos si tanar, dintr-o familie buna. N-a stiut niciodata de copil. Familia mamei nu i-a permis acesteia sa-i spuna. Asa credea. Plangea deseori. Lacrimile erau pentru ea ca o toxina a sufletului si dupa ce lacrimile curgeau, sufletul era foarte gol, dar mai usor. Nu avea prieteni, nu zambea. Nimeni n-o iubea si nu iubea pe nimeni. Vorbea putin si incet. Nu suporta sa se auda. Nu avea nimic de oferit si nu cerea nimanui nimic. Se simtea infranta, desi nu purtase nici un razboi. Era pierduta in lume, dezorientata, fara busola. Fara vise, fara asteptari, fara amintiri, fara speranta.Pe strada era frig, la fel ca in sufletul ei. Foamea devenise o povara. Mergea incet, ca un strain, ratacind. Incotro?...Te-ai gandit vreodata ca doarele nu straluceste la fel pentru toata lumea?..Sti cum este sa fii parasit?..Te-ai gandit vreodata la copiii din Romania care traiesc in orfelinate si in asezaminte sociale? Sti ca pentru multi soarele a incetat sa mai rasara?.... Copiii sunt o binecuvantare, iar bucuria si surasul unui copil sunt minuni. Insa mii de copii abandonati nu stiu ce inseamna sa se bucure, nici nu au ocazia sa zambeasca. Te-ai gandit vreodata ca o donatie din partea ta poate aduce multa bucurie unui suflet abandonat? Adu un zambet pe fata unui copil orfan, bucura-l cu lucrurile de care nu mai ai nevoie! E atat de simplu......

SITUATIA COPIILOR ABANDONATI

În anii 2003 şi 2004, abandonul copiilor s-a manifestat în aceleaşi coordonate ca acum 10, 20,30 de ani.Amploarea fenomenului s-a determinat prin calcuarea ratei abandonului (numărul de copii abandonaţi la 100 de naşteri/internări).În maternităţi, rata abandonului a fost de 1,8%, atât în 2003 cât şi în 2004, ducând la un număr estimat de 4,000 de copii/an.În spitalele şi secţiile de pediatrie rata abandonului exprimă numărul de copii abandonaţi la 100 de internări şi a fost de 1,5% în 2003 şi de 1,4% în 2004, estimând un număr de 5,000 de copii/an, la nivelul intregii tari. Un număr impresionant de copii abandonaţi sunt fără identitate la momentul externării. Conform datelor reieşite din studiu, ponderea acestora ajunge la 64% la externarea din maternitate, 30%la externarea din spitalele de pediatrie şi sub 10% in cazul copiilor aflaţi în servicii deplasament în regim de urgenţă. Ponderea copiilor abandonaţi, cu greutate mică la naştere a fost de aproape de patru ori mai mare decât în populaţia normală (34% faţă de 9%).