O zi la Asociatia Provita Valea Plopului

Exodo, Richard Clayderman
Asculta mai multe audio Muzica

Copiii parasiti...

POVESTEA UNUI COPIL ORFAN

ContraSENS prezinta povestea emotionanta a unui copil orfan care, infiat de niste americani, a ajuns sa obtina o bursa de merit de cateva mii de dolari si sa tina un cuvant in Parlamentul European. Inainte de aceasta, zacea in patul orfelinatului in propriile fecale, asteptand varsta de 18 ani doar pentru a fi luat de acolo si aruncat in strada. Alte comentarii sunt de prisos!
In septembrie 1997, in Reader’s Digest Magazine aparea un articol intitulat The Lost Children of Bacau. Autoarea, Beverly Peberdy scria povestea copiilor din orfelinatele romanesti. In special cazul unui orfelinat din judetul Bacau. Dupa articol a scris si o carte – Do Robins Cough?: Giving Romania’s Children a Chance – One Woman’s Remarkable Story. Si a infiat ulterior unul dintre copii – Patreascu (probabil Patrascu).
John si Beverly Peberdy, din Milton Keynes, l-au gasit in casa de copii din Ungheni [Ungureni, mai mult ca sigur], pentru incurabili, unul dintre orfelinatele cu cele mai rele conditii. Abandonat la nastere, copilul era legat, cu bratele si picioarele stranse. El suferea de malnutritie severa, poliomielita, pneumonie si bronsita. Corpul lui era acoperit de rani, provocate de faptul ca zacea toata ziua in patul imbibat in propria urina. Cuplul a adoptat baiatul in 1995 si ulterior el a castigat o bursa de 6.000 de lire sterline anual la scoala privata Bury Lane din Milton Keynes. Acum el urmeaza cursurile pentru cameramani de televiziune in Cipru, unde parintii lui adoptivi au o casa de vacanta. In 2006 copilul, acum adolescent, a luat cuvantul in Parlamentul European.
El a povestit despre recenta sa intoarcere acasa, in dealurile carpatine din estul orasului Bacau, pentru a-l cauta pe Iulian Boanta, baiatul cu care isi impartise patutul timp de aproape patru ani.
La inceput i s-a spus ca Iulian, care era cu trei ani mai mare, fusese mutat in alta institutie. Dl Peberdy a descoperit ulterior ca el murise in 2003, din cauza unor disfunctii ale ficatului provocate de anii de neglijare si mixturi medicamentoase cu care era alimentat in institutie pentru contracrararea problemelor mentale.

ROMANIA-PRIMUL LOC IN EUROPA IN PRIVINTA ABANDONULUI COPIILOR

În România, cazurile copiilor supuşi unor tratamente inumane, abandonaţi în spitale sau pur şi simplu aruncaţi la gunoi de propriii părinţi sunt din ce în ce mai frecvente. Una dintre cauze este sărăcia, iar indiferenţa comunităţii amplifică astfel de drame. Ultimul studiu UNICEF plasează România pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte abandonul copiilor. Cauzele sunt lipsa de informare şi de educaţie a părinţilor, limitarea accesului la servicii medicale şi sociale de bază, atitudinile şi comportamentele discriminatorii, precum şi sărăcia. Un alt studiu UNICEF arată că, anul trecut, aproape 95% dintre copiii dispăruţi în ţara noastră au fugit de acasă din cauza familiei.
La începutul anului 2007, 74.000 de copii erau în îngrijirea statului. Dintre aceştia, 26.000 erau instituţionalizaţi, iar 48.000 erau incluşi în programe de asistenţă maternală.

CAUZELE FENOMENULUI DE ABANDON MATERNAL

Cauzele care au dus creşterea ratei de abandon maternal sunt:

• Sărăcia
• Nivelul scăzut de educaţie
• Lipsa locuinţei sau condiţii improprii de locuit
• Neutilizarea măsurilor contraceptive şi de planning familial, fie din necunoştinţă, dar de cele mai multe ori ignoranţă
• Lipsa educaţiei sexuale
• Lipsa sprijinului partenerului sau a familiei, relaţia cu partenerul în cazul uniunilor consensuale
• Problemele de sănătate ale copilului (malformaţii congenitale, distrofic)
• Starea de sănătate a mamei (boli psihice, infecţie HIV, TBC)

CARACTERISTICILE MAMELOR CARE ISI ABANDONEZA COPIII

Analiza caracteristicilor mamelor ce şi-au abandonat copii a arătat că: 28% erau sub 20 de ani la naşterea copilului; 42,2% erau analfabete şi 27% cu şcoala generală neterminată; nivelul socio-ecomomic foarte scăzut caracterizează aproape 80% dintre mame; 85% dintre mame au venituri nesigure.
Respingerea copilului este mult mai pronunţată la mamele cu abandon în maternitate care au şi o decizie mai fermă de a da copilul în adoptie, faţă de mamele ce îşi abandonează copiii în spitalele de pediatrie, pe care le consideră ca fiind alternative mai bune pentru creşterea copilului, iar prezenţa lor alături de copil ca facultativă.
Mamele care şi-au abandonat copiii în spitalele de pediatrie sunt mai sarace, mai puţin educate decat cele care şi-au abandonat copii în maternitate. Ele percep spitalul ca un stabiliment pentru creşterea copilului şi nu neapărat pentru abandonul lui. De multe ori ambii părinţi au convingerea că în spital copilul lor este bine îngrijit, iar prezenţa lor alături de copil o considera mai putin importantă. De multe ori ei revin la spital doar la insistenţele serviciilor de protecţie.
Nu în ultimul rând, mai mult de jumatate dintre mame au auzit cel puţin de o metodă contraceptivă modernă pentru a preveni sarcina nedorită. Pilula, steriletul şi medodele injectabile sunt cele mai cunoscute (în această ordine). Utilizarea lor însă este mult mai scazută.